Coropisnita

Coropisnita adulta are corpul de 30-55 mm lungime si culoare cafenie. Dorsal, primul segment al toracelui (pronotul) este mare, ovoid, bombat, catifelat si placut la atingere. Picioarele anterioare sunt adaptate sapatului. Se-nmultesc din doi in doi ani. Prin lunile mai-iunie are loc copulatia si depunerea oualor. Ouala sferice, sunt de marimea unei seminte de canepa si de culoare alb-galbuie. Larva este asemanatoare insectei adulte. Pentru depunere, femela sapa un cuib de marimea unui ou de gaina, la 5-15 cm adancime, in care va depune intre 300 si 600 de oua. Incubatia dureaza 15-20 zile. Larvele aparute raman in cuib sub ocrotirea femelei pana dupa prima naparlire, apoi devin independente sapandu-si propriile gauri.

Catre sfarsitul toamnei, larvele naparlesc de doua ori, apoi se retrag pentru hibernare in sol sau in locurile de depozitare a balegarului. In primavara, ele urca in stratul superficial al solului, sapa galerii de hranire, se hranesc si continua sa se dezvolte, iar spre toamna celui de al doilea an, larvele devin insecte adulte care hiberneaza. Pentru dezvoltare si iernare, coropisnita prefera solurile bogate in substante organice si balegar de grajd. Ierneaza ca insecta adulta si larva de varsta a III-a, in sol, la 30-40 cm adancime.

Coropisnita produce pagube mari in rasadnite, sere, solarii si in camp la culturile de legume, preferand rosiile, vinetele, conopida, morcovii. In rasadnite, atacul se manifesta imediat dupa semanat, prin dislocarea semintelor in germinare. La culturile semanate direct, in urma deplasarii, coropisnita disloca samanta in germinare. In radacinile mai groase de sfecla, morcov si in tuberculii de cartof, insectele rod cavitati mari.

Sunt foarte cautate de somn, clean, mreana, chiar si crap. Se ataseaza de carlig relativ usor, Varful carligului va patrunde in corpul coropisnitei in zona capului si va iesi complet prin partea posterioara. Mrenutele si clenisorii ne pot crea destul de multe probleme, reusind sa ‘sparga’ destul de usor abdomenul insectei, trebuind neaparat inlocuita. Separarea indivizilor este obligatorie in pastrarea coropisnitelor pe perioade mai lungi de timp. Ca modalitate de pastrare si transport, s-a dovedit a foarte eficienta urmatoarea : luam o bucata de lemn ‘plina’, cu lungimea de 40-50 cm si latimea de 25-30 cm; pe toata suprafata, pe ambele parti,se fac gauri de cate 10-12 cm lungime si 2,5-3 cm diametru, la distante de minim 1 cm intre ele, in care se vor introduce insectele; fiecare dintre aceste suprafete va fi acoperita cu cate o bucata de placaj, avand aceeasi lungime cu cea a lemnului – asemenea unui capac; placajul va fi gaurit in doua  trei locuri, in dreptul fiecarei gauri, pentru aerisire. Rezultatul final va trebui sa se asemene cu o cutie de remmy, pastrand proportiile.

Momeli pescaresti

RÂMELE. Sunt cele mai raspândite si preferate momeli vii, fiind eficiente la pescuitul majoritãtii pestilor din tara noastrã. Dupã unele pãreri, râmele nu se vor bãga în cârlig începând cu capul - acesta fiind mai mobil - ci cu coada, râma ramânând un timp mai îndelungat vie în apã, stimulând pestii. Cei mai multi preferã însã sã o înfiga în cârlig de la cap... Uneori, la râmele mai mari se folosesc monturi din cârlige, ca cea de mai jos:

În vârf se pune un cârlig obisnuit, apoi cu 2-3 cm mai sus, se monteazã pe strunã un alt cârlig, mult mai mic, sau 2-3 cârlige legate unul deasupra celuilalt. Cu ultimul cârlig se înteapã lateral râma, se rãsuceste pe dupã strunã si se fixeazã cu al doilea, apoi cu primul cârlig. Sistemul este practicat mai ales pentru pesti rãpitori, care se prind si dacã apuca râma lateral.

Pãstrarea râmelor se face în pãmânt, pus în cutii din metal, lemn sau sãculete din bumbac. Containerele din plastic (pungi, cutii) nu sunt indicate. Adãugarea câtorva bucãtele de tomate sau zat de cafea asigurã o bunã hrãnire pentru râmele destinate mai multor partide de pescuit.
În functie de mediul în care trãiesc, râmele pot avea culori si dimensiuni diverse.

Râmele de pãmânt - sunt indicate pentru pescuitul somnului, al pestilor de dimensiuni mari în general, fiind mai mari si de culoare alb-rozalie. Exemplarele mari de astfel de râme pot depãsi 10 cm.

Râmele de bãlegar - sunt mai eficiente în cazul pestilor medii si mari si au dimensiuni mai mici - media fiind sub 8 cm. Culoarea lor este maro-rosiaticã. Se folosesc la pescuitul pestilor cu gura mai micã (babuscã, rosioarã, plãticã, caras mic etc.)

Râmele de rouã - trãiesc în solul grãdinilor si diverselor culturi agricole. Obisnuit, sunt lungi de cca 15 cm, dar unele ajung pânã la lungimea record de 40 cm. Dupa ploaie, când galerile subterane sunt inundate, ele ies la suprafata terenului chiar si în timpul zilei, altfel râmele de rouã prefera activitatea nocturnã. Culegerea acestor râme pe timp de noapte se practicã cel mai bine cu ajutorul unei lanterne cu filtru galben (lumina puternicã la sperie si le fac sã se retragã rapid în ascunzãtori), iar extragerea lor din gãuri, prinse de cap, se face cu rãbdare.

Râmele de piatrã sunt mai mici decât cele de rouã, mai deschise la culoare si se remarcã printr-un inel proeminent în partea anterioarã a corpului; sunt mai vioaie în cârlig, exercitând o atractie mai mare; culegera lor se face de sub pietrele si bolovanii umezi.

Râmele de pãdure.

Râma de baltã (râma serpeascã). Se gãseste în solul umed al apelor si poate fi folositã pentru o gamã largã de pesti lacomi.

Râma de mare este momeala de bazã în pescuitul chefalului, cambulei, limbii marine, calcanului, etc.

LIPITOAREA este o momealã redutabilã pentru prinderea unor pesti ca: somn, salãu, crap mare, clean mare.

CRUSTACEII (raci) si MOLUSTELE (scoici, melci) - sunt o momealã atractivã pentru pãstrãv, lipan, mreanã, plãticã, caras, cosac, batcã, biban si clean.

MELCII. Cei mai potriviti sunt cei mari si negri. Cârligul de mãrime nr. 4 se înfige la 2 cm distantã de coadã si, atunci când curentul apei permite, se înlaturã plumbul de pe monturã. Melcul va avea destulã greutate cât sã ofere o lansare la distantã. Se lanseazã în amonte fatã de locul de pescuit, lasând melcul sã se rostogoleascã pe fundul apei, în curent.

BROSCUTE SI MORMOLOCI: Dau rezultate sigure în capturarea stiucii, somnului, cleanului mare. Broastele mari (mai bune sunt broastele cenusii, pestrite pe burtã) se prind în cârlig de pielea spatelui, fãrã a le produce alta ranã. Broscutelor mici (moarte) li se înfige cârligul în gurã. De asemenea, vor fi legate cu picioarele de bratul cârligului sau de forfac, ca sã nu se adune ghem.

INSECTE

Efemerele - fac parte din ordinul insectelor, au corpul subtire, în lungime de aprox. 4 cm, moale, terminat cu 2-3 filamente si 2 perechi de aripi transparente. Se folosesc larvele de efemere, insectele în sine fiind prea friabile.

Plecopterele - musca de piatra, musca de arin, musca de urzica. Se folosesc la pescuitul pipãit, la suprafata apei.

Diptera - tântarul, musca califora (vezi larva - viermusii), musca de casa.

Libelulele (Chironomus) - denumite popular calul dracului, calul popii, se împart în mai multe rase, dintre care trei sunt mai des întâlnite: liblelula albã, libelula verzuie, libelula demoazelã. Aceastã insectã seamãnã cu tântarul, este foarte mare, dar nu piscã, eventual poate deranja doar zâzâitul permanent si monoton al roiurile uriase adunate deasupra apelor. Larvele de libelulã sunt momeala de bazã la toate competitiile de pescuit stationar, fiind folosite de majoritatea concurentilor.

Coropisnitele - au o lungime de 3-5 cm, corpul catifelat, dar butucanos, cafeniu, cu picioarele ca niste lopeti, potrivite pentru a sãpa galerii pe sub plantele pe care le rod cu falcile lor groase. Mreana si somnul se lasã usor ademeniti de o astfel de momealã, plasatã pe cârlige de 4-2/0, cu tija lungã. Pentru a rezista mai bine în cârlig, mai degrabã se leagã de tija acestuia, cu atã subtire, trecutã de câteva ori în jurul ei, decât sã fie strãpunsã, ca râma. Pãstrarea acestor insecte se face în cutii compartimentate, precum penarele, pentru a evita obiceiul de a se mânca una pe alta.

Greierele - e o momealã "specialã" pentru mreanã, pentru tot anul. Pãstrarea se face ca si pentru coropisnite.

Cosasii - momealã excelentã pentru pescuitul cleanului. Nu sunt buni cei mici de tot, de culoare cenusie, cei cu trupul mai lung de 2-3 cm, cei fãrã aripi, cu burta groasã, cei scurti si grosi, cu picioare foarte lungi si care au în coadã o prelungire în formã de sabie. Sunt buni cei mijlocii, de 1-2 cm, cu aripi lungi, galbeni, rosiatici sau cafenii. Cosasii moi la pipãit nu se pãstreazã, pentru cã se sfâsie în cârlig.

Nu li se rup picioarele sau aripile înainte de a se pune în cârlig ! Se infige vârful cârligului dupã cap, la ceafã, scotându-l pe la coadã. Aripile trebuie sã stea cât mai desfãcute.

Cãrãbusul de mai este o momealã foarte bunã pentru clean si pãstrãvi mari.

Gândacul de Colorado - poate fi folosit în special la pescuitul cleanului. Culoarea rosie a aripilor membranoase, la exemplarele adulte, este extrem de incitantã pentru cleni.

LARVE

Viermusii de carne (larvele mustei califore) reprezintã una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul în bãlti; aceastã momealã este eficientã în special pentru pestii pasnici.

Viermusii sunt arhicunoscuti. Pentru a avea niste viermusi buni trebuie ca acestia sã fie proaspeti (larve în primele faze). Viermusii tineri (proaspeti) pot fi recunoscuti deoarece au pe abdomen o patã întunecatã. Sunt de preferat viermusii mari. Acestia se vor pãstra în frigider, în cutii inchise - prevãzute cu gãuri mici de aerisire - în care se va pune putin mãlai.

Larvele de libelulã. Duc o viatã acvaticã dezvoltându-se în nãmolul anumitor ape. Larvele mari se pot depozita în conditii de temperaturã între 0 si 4 grade C, chiar si în cutiute, în care se pune verdeatã si care se stropesc cu apã stãtutã, pentru a le mentine umiditatea. Aceste larve se pot ãastra si în hârtie de ziar, bine înmuiatã în apã de ploaie, aplicând mai multe straturi, lasând uscat doar stratul din exterior. Larvele se adaugã în nade alãturi de alte "condimente". Pentru pescuit, aceste larve se înteapã în cap, adicã în partea mai groasã, putin verzuie. Se va folosi un cârlig nr. 14-18 cu tija subtire.

Burlãul (carabete, scorobete). Este larva acvaticã, de culoare alb-gãlbuie, a unei gâze numite friganea, care trãieste în nisipul si nãmolul apelor. Împreuna cu teaca, din care scoate numai capul, este lung de 1-2 cm si gros de 2-3 mm. înainte de a pune larva în cârlig se scoate din teaca, prinzând-o de cap. Se pune în cârlig foarte subtire, în lung, începând de la cap.

Larve de lãtãus

Babita (rusalii, vetrite) este o larvã acvaticã de efemerã, de culoare brunã-gãlbuie, cu trup lunguiet, inelat, semãnând cu un rac. Se gãseste în nãmolul apelor, se tine bine în cârlig si este bunã pentru toti pestii, dar mai ales pentru biban.

Pink. Sunt niste viermisori mult mai mãrunti ca cei folositi în mod obisnuit. De obicei sunt colorati în rosu sau portocaliu. Sunt mai rezistenti ca ceilalti viermi, putând fi tinuti si douã luni în frigider.

În cârlig, un vierme alb si vreo doi pinkie pot sã facã minuni...

Viermii de tãrâte de faina, carii de lemn, etc...

Larva de omidã, pentru clean, mreanã etc.

Pupe. Se vor folosi pentru momealã doar pupele formate din viermusii mari, cele din viermusi mici având pielea mult prea tare. Cârligul va fi, de preferintã, nr.18-20.

Existã douã metode de fixare:

1. Vârful si tija cârligului rãmân vizibile. Metoda se foloseste doar atunci când trãsãturile sunt hotãrâte, pestii nu "ciugulesc" mult.

2. Carligul dispare în întregime:

se înteapã cu atentie într-un ochi;
se rãsuceste cârligul pânã se întoarce complet;
se apasã cârligul pânã dispare în întregime (chiar si paleta) în interiorul pupei.

BRÂNZÃ, CASCAVAL - o momealã deosebitã pentru mreanã, plãticã etc.

RESTURI DE PRODUSE ANIMALE. Urmãtoarele momeli se folosesc îndeosebi în apropierea oraselor, unde existã numeroase deversãri de resturi de alimente si alte produse secundare de origine animalã (intestine, mãduvã, sorici, carne friptã, etc.)

ORGANE DE VITÃ - mãduva, ... - se folosesc cu succes la capturarea cleanului si somnului.

ORGANE DE PORC - splinã, sorici, ... - mreana, scobar

ORGANE DE PASÃRE - intestine, ... idem.

SÂNGE (proaspãt, închegat) - este o bunã momealã pentru rosioarã, babuscã, clean, si alti pesti carnivori. Sub formã de praf este folosit în compozitia unor nade.

Pescuitul cleanului cu naluci

Desi cleanul apartine unei familii pasnice (ciprinide), este destul de apropiat in comportament de pestii rapitori, caracteristica care se accentueaza pe masura ce pestele creste in varsta. Corpul fusiform, bine dezvoltatat si inotatoarele puternice dau posibilitatea cleanului sa se deplaseze rapid, pestele culegandu-si hrana cu miscari sigure si atacand prada (sau ceea ce considera a fi prada) rapid si viguros.

Avand in vedere simturile deosebite de care dispune cleanul, trebuie sa acordam o mare atentie atat a modului de deplasare pe malul raului cat si a modului de lansare si de conducere a nalucii. Dintre speciile de apa dulce, cleanul este de o prudenta deosebita, chiar exagerata. Perceptia senzoriala a celor mai mici umbre, il fac sa se sperie si sa fuga. Odata speriat, se ascunde si ramane in ascunzatoare mult timp dupa ce pericolul a trecut. 

 

Pescarii de clean spun mai in gluma mai in serios ca acesta are cate un ochi pe fiecare solz, de aceea conditiile de baza pentru a-l putea prinde sunt linistea si camuflajul. La clean se pescuieste in liniste, folosind cu grija obstacolele din teren pentru a ne camufla , dupa ce ne-am apropiat fara zgomot (sau cu cat mai putin zgomot posibil).

Pe raurile inguste de numai cativa metri, cu malurile acoperite de vegetatie si apa limpede mai tot timpul anului, evitam pe cat posibil sa intram in apa si chiar este bine sa nu ne apropiem la mai putin de un pas, doi de mal. Imbracamintea trebuie sa ne ajute sa nu fim reperati usor iar incaltamintea sa nu fie de natura a face zgomot atunci cand calcam pe pietre. Clenii mai batrani sunt singuratici, retrasi si foarte precauti, pandind din ascunzatoarea pe care nu se incumeta sa o paraseasca; stau ascunsi printre radacini, palcuri de ierburi submerse, sub trunchiuri de copaci prabusite in albiile raurilor, in gropanele de pe langa malurile inalte, in apropierea picioarelor de la poduri, dupa bolovanii din apa, in orice alt loc care le ofera o ascunzatoare sigura pe care, de regula, nu o parasesc decat fortati de imprejurari.

Daca raul este putin tulbure, cleanul renunta la cotloanele obisnuite, cum se intampla si toamna, cand apele se racesc si devin limpezi iar hrana nu-i mai ajunge. Acum iese din ascunzatoare si il gasim in locuri mai putin ferite, hranindu-se cu alge sau cu putinele vietati pe care le aduce apa. Pe anotimpuri, primavara si toamna, va sta aproape de maluri, daca sunt zile insorite si calde, sau pe fund, cand vremea nu este favorabila. Vara, poate fi pescuit la suprafata, contra curentului, atunci cand urca pentru a se alimenta cu diferite insecte ce cad pe apa. Iarna se retrage in gropi, la adanc, intrand la hibernare. Este un peste lacom, care cosuma aproape orice tip de hrana: plancton, viemi, lipitori, broaste, insecte, lastari tineri , fructe cazute in apa, pestisori etc. Tot ceea ce aduce apa este cercetat de clean si daca considera ca e bun de mancat nu se sfiieste sa-l inhate, conditia fiind sa nu simta vreo amenintare. Pescuitul cu naluci este unul dinamic, sportiv si deosebit de atractiv producand si surprize deosebite.

Lanseta pe care o folosim trebuie sa fie una usoara, cu actiune de varf, lunga de 1,80 – 2,10 m, prevazuta cu o mulineta mica cu tambur fix. Echilibrul ansamblului lanseta-mulineta este absolut necesar avand in vedere sutele de lanseuri pe care o sa le facem pe parcursul unei partide de pescuit. Pe tamburul mulinetei punem fir de nailon de 0,16 – 0,20 mm, care este suficient de subtire pentru a putea lansa nalucile usoare si care, sa nu atraga nici atentia cleanului, fiind totodata indeajuns de gros pentru a rezista la agataturi sau pentru a scoate din apa pesti in locuri incomode. Nalucile pe care le folosim la pescuitul cleanului sunt de mici dimensiuni: lingurite rotative, oscilante, voblere, twistere si muste artificiale. Cele mai bune rotative sunt cele a caror paleta se roteste la cea mai mica tractiune si care lucreaza bine si cand lansam in amonte, fara sa recuperam prea repede. Nu vreau sa fac reclama niciunei firme, de aceea nu voi specifica vreuna ca fiind cea mai buna. Personal, folosesc Mepps nr. 0 si nr.1. Este indicat ca naluca sa nu fie prea stralucitoare, acest lucru fiind de natura sa sperie pestele.

O imbunatatire adusa linguritelor rotative in ceea ce priveste stimularea atacului si prevenirea rateurilor la muscatura (sau cel putin reducerea acestora) este introducerea pe tija ancorei a unui tub de plastic rosu (de la conductorii electrici), tub pe care il tragem spre corpul linguritei, peste inelul de legatura al axului cu ancora, in asa fel incat sa mentina ancora in prelungirea axului in timpul deplasarii rotativei prin apa. Locurile ascunse unde stau de obicei clenii, vegetatia abundenta existenta pe malurile raurilor, necesita o tehnica cat mai precisa in lansarea nalucilor, aceste lansari trebuind sa fie scurte, precise, sigure pentru a evita agataturile si a nu repeta aruncarea pana cand nimerim. Sunt frecvente situatiile cand din cauza crengilor aplecate peste apa nu putem lansa la locul dorit.

Daca vom persevera in a incerca sa lansam in locul dorit nu o sa facem altceva decat ori sa speriem pestii, ori sa agatam naluca prin crengi, sau … ambele. Pentru a rezolva o astfel de situatie ne pozitionam amonte de locul in care vrem sa lansam, cautam o bucatica de lemn sau o coaja de copac, asezam naluca pe ea, o asezam pe apa, ridicam pick-up-ul mulinetei si lasam naluca sa pluteasca pana la locul dorit, unde, printr-o smucitura usoara facem ca lingurita sau voblerul sa cada in apa. Pentru a nu incurca firul in crengile care de cele mai multe ori ating apa, o sa recuperam naluca mulinand cu varful lansetei introdus 10-15 cm in apa.

Lansarea nalucilor se face transversal, cat mai aproape de malul opus (cele mai bune rezultate le-am avut dupa ce rotativa a lovit malul si apoi a cazut in apa) sau usor oblic (amonte sau aval), si recuperam incet, astfel incat naluca sa evolueze cat mai aproape de fundul raului. Daca cunoastem bine locul sau daca riscam cu buna-stiinta sa pierdem naluca, o lasam sa coboare pana la fund, apoi o ridicam din varful vergii,si reluand mulinatul cand mai repede, cand mai incet, facem ca evolutia nalucii sa fie mai ademenitoare.

Indiferent de locul de pescuit si de perioada in care se executa acesta, recuperarea nalucii se va face astfel incat aceasta sa lucreze in permanenta, fara sa se ridice la suprafata. Cu o lanseta bine echilibrata si cu mulineta reglata corespunzator rezistentei firului se pot prinde cleni destul de zdraveni. Cel mai greu este sa-i faci sa muste…

Nada pentru pescuit la clean

Liquidised bread este o nada folosita de pescarii de clean atat in Anglia , cat si in toata Europa . Se obtine relativ simplu aveti nevoie de o “scula” , fara de care nu ai cum sa o “fabrici”. Ma refer la BLENDER, indispensabil in bucatariile celor din vest pentru ca e multifunctional-toaca , taie , amesteca etc.

Sunt sigur ca toata lumea stie despre ce vorbesc , multi sunt sigur ca il au in bucatariile lor . Daca ai o asemenea scula sau il poti procura , este simplu . Cumpara o paine la punga de plastic , din aceea taiata felii . Nu folosi franzela sau paine turceasca nu v-a merge !

Cu un cutit bine ascutit taie coaja de jur imprejur a catorva felii 6, 7, depinde de cata nada ai nevoie. Se pun feliile astfel curatate in blender si se “toaca” 2, 3 minute la turatie maxima. Vei ramane surprins de puritatea amestecului, cat si de granulatia perfecta, obtinuta prin “macinare”.

De retinut - fa aceasta operatiune cu cateva ore inainte de pescuit, nu cu o seara inintea partidei, amestecul trebuie sa fie proaspat. Pune-l intr-o punga de platic si inoad-o la gura sa nu intre aer. Ajuns pe balta ai nevoie de un vas rotund sa prepari nada. Nu adauga nimic, doar apa !

Ei si acum vine partea delicata. Pentru a obtine un amestec umidificat perfect ai nevoie de un “atomizor” . Atomizorul este un recipient folosit la stropitul plantelor de apartament , este ca o pompa si dezvolta particule de lichid foarte fine . Daca nu-l ai , da fuguta la un magazin de gradinarit si sigur o sa-l gasesti de cumparat . Pentru nada Liquidised bread, nu ai nevoie de apa ca la nada pentru crap sau caras.

Dupa umezire se amesteca energic si se strange in bulgari. Nu strange prea tare pentru ca nu se mai desface in apa. Bulgarii de marimea unui mar potrivit de mare, se arunca mai sus de locul dorit fiind tarati in zona dorita de curent (atentie la cat de puternic este curentul, sa nu-ti duca nada in alta zona si sa aduni bancul de pesti acolo).

Ca momeala se foloseste miezul de paine de acelasi tip folosit pentru obtinerea nadei. Se rupe o bucata potrivit de mare, care se “indoaie” in jurul carligului fixandu-se pe tija si pe fir, lasandu-se varful expus.

Observatii : Painea trebuie sa fie uscata de tip toast . Daca urmeazi pasii descrisi , vei obtine exact ce-ti trebuie. Totul este sa gasesti painea potrivita . In rest, doar…. o joaca !!

Lipitorile

In literatura de pescuit exista mai multi termeni care definesc diferitele tipuri de lipitori utilizate ca momeala, precum: lipitoare de cal, lipitoare de piatra, lipitoare verde, etc., insa acesti termini induc o anumita stare de confuzie in cazul necunoscatorilor, context in care prezentul articol isi propune sa faca putina lumina in acest domeniu.

Termenul de lipitoare medicinala (fig. 1a) este o denumire generica sub care se regasesc doua specii larg raspandite in toata tara, cu exceptia zonelor montane, in mlastini, balti si canale, mai exact: Hirudo medicinalis si respectiv Hirudo verbana.Coloratia de baza este ocru-verzuie, cu modelele variabile pe corp, de culoarea brun si portocaliu-murdar. Reprezentantii acestor specii sunt adevaratele lipitori, puietul hranindu-se cu sangele broastelor, in timp ce adulţii il sug pe pe cel al mamiferelor.


Lipitori

Lipitoarea de cal (Haemopis sanguisuga - fig. 1b) este o specie de talie mare, atingand 15 cm lungime, intalnita in ape statatoare. Corpul este colorat verzui-uniform, fara desene. Adesea se fixeaza pe mucoasa nazala a cailor sau altor mamifere care se adapa. In unele cazuri ies pe sol si vaneaza rame pe care le inghit intregi.

Sub denumirea de lipitori verzi se regasesc doua specii: lipitoarea de caine (Erpobdella octoculata - fig. 1c) este o specie rapitoare, verzuie, de circa 6 cm. Prada este reprezentate de mici nevertebrate - moluste sau turbelariate pe care le captureaza in apa si Glossiphonia complanata (fig. 1d), specie dulcicola, de talie mica (pana in 5 cm), cu corp puternic aplatizat, de culoare verzui-deschis cu desene homocrome pe partea dorsala, care se hraneste cu nevertebrate marunte.

Recoltare si pastrare

Lipitoarea medicinala se recolteaza cu usurinta din balti si canale, prin introducerea in apa a unui borcan in care se introduc capete si organe de peste proaspat.

In cazul lipitorii de cal, capturarea ei este mai dificila intrucat reprezentantii acestei specii sunt mai solitari comparativ cu lipitoarea medicinala. Totusi pot fi adunate cantitati suficiente daca se cerceteaza ascunzisurile situate la limita dintre apa si uscat in imediata vecinatate a raurilor si apelor statoare, sau zonele cu apa mica din apropierea malului. In cantitati mai mari se regasesc in apele slab curbatoare/statoare in zonele de adapare ale animalelor domestice.

Lipitorile verzi pot fi colectate din zona micilor paraie din zona de deal si munte sau din zonele cu prundis ale raurilor, de sub pietre si de pe vegetatia submersa din apropierea malului.

Daca lipitorile medicinale se pastreaza cu usurinta in recipiente umplute cu apa, pentru lipitorile de cal este suficient un substrat format dintr-un amestec de 25% pamant, 50% apa statuta si 25% resturi vegetale in descompunere. In cazul lipitorilor verzi ideala este pastrarea lor intr-un strat de apa de 4-5 cm adancime, in care se introduc plante subacvatice si pietris.

Utilizarea lipitorilor in pescuit

Lipitorile medicinale sunt moi si dificil de intepat astfel incat sutn utilizate mai rar ca momeala, in schimb lipitorile de cal si cele verzi sunt rigide, foarte rezistente la intepare si foarte vioaie in apa, fiind momeli mult cautate de pescarii riverani marilor rauri.

Indiferent de tipul de lipitoare utilizat, este necesara taierea ventuzelor, lucru care asigura evitarea fixarii lipitorilor de pietre, plante si alte obstacole submerse. Mai mult sangele scurs reprezinta un semnal olfactiv care incita pestii aflati in preajma.

Suplimentar, pentru a maximiza acest efect unii pescari cresteaza corpul lipitorii cu ajutorul unei lame.

Exista mai multe variante de intepare a lipitorii, fiecare pescar de somn si clean, avand micile lui secrete. Astfel in pescuitul la somn, lipitoare de cal se inteapa o singura data dintr-o parte in alta, prin mijlocul corpului, astfel incat varful acului sa ramana liber . Daca se utilizeaza un buchet de lipitori este recomandabila folosirea carligelor triple.

In pescuitul la clean, mreana si pastrav lipitoarea se fixeaza fie in mod similar cu cazul somnului fie dupa prima strapungere acorpului acesteia, se roteste putin carligul spre extremitatea mai subtire si se trece a doua oara carligul prin lipitoare, astfel incat varful acului sa ramana liber.

De asemenea lipitoarea poate fi crestata la un capat si intoarsa pe dos, cu ajutorul unui bat sau cau crosete de dimensiune mai mare, iar apoi trasa pe carlig astfel incat sa nu ramana nici un capa liber. In mod similar unii pescari trag lipitoarea pe carlig fara sa o mai intoarca pe dos.

Lipitoarea intoarsa s-a dovedit o buna momeala pentru somn si in numite zone pentru crapul salbatic, altminteri o specie foarte capricioasa in ceea ce priveste preferintele culinare, iar cu bucati de lipitoare se pescuieste cu succes la crap, somn, clean, biban si mreana mare.

Aceasta momeala are cea mai mare atractivitate vara, intrucat ca urmare a faptului ca buna parte a adultilor mor dupa depunerea coconilor, numarul lor este in declin si toamna tarziu cand datorita racirii apei ele se retrag in locuri ferite in vederea hibernarii, astfel incat sunt mult mai greu de gasit

Gandacul de colorado - momeala in pescuitul cleanului

Gandacul de Colorado este unul dintre cei mai prezenti daunatori ai agriculturii in perioada de vara. Are talia de aproximativ 10 mm si se recunoaste usor dupa cele 10 dungi negre, in lungul elitrelor care sunt de culoare galbena. Atat adultul cat si larva (de culoare rosie, fara aripi chitinoase si mai vulnerabil in fata atacului pestilor) distrug frunzele culturilor de cartofi, de asemenea ataca si frunzele de patlagele, rosii, vinete, etc.(solanaceele). Acestia se culeg de pe frunzele acestor plante si se pastreaza in cutii perforate pentru aerisire.

Gandacul de colorado poate fi folosit cu succes la pescuitul cleanului. Culoarea rosie a aripilor membranoase, la exemplarele adulte este extrem de incitanta pentru cleni . Micul secret al pescuitul cleanului cu gandac de Colorado este indepartarea primelor aripi (aripile chitinoase-elitrele) inainte de a-l pune in carlig. Se pescuieste la suprafata apei, fãrã plutã sau plumb. Acest stil de pescuit poate da rezultate foarte bune in special pe portiunile de rau aflate in apropierea culturilor de cartofi, in perioada in care agricultorii sau vantul duce insectele pe apa.

Broscuta - momeala pentru clean

Broasca este o  alta momeala eficienta care se gaseste pe toate baltile si  canalale (apa sa fie) . Exemplarele alese nu trebuie sa depaseasca 10 cm si in nici un caz nu vor fi anesteziate lovindu-le in prealabil.

Se prind in montura trecind cirligul fie direct sub tegumentele regiunii posterioare, fie - preferabil - imediat pe sub (atentie, nu prin!) coloana vertebrala in zona de insertie a picioarelor la trunchi. Vom avea grija sa nu strapungem musculatura membrelor inferioare, caci vom risca sa-i producem paralizii.

Este destul de incetatenita ideea ca broastele au tendinta sa se ascunda in mil, nepretindu-se astfel intru-totul pescuitului. Daca veti plasa montura cu broasca in apa mica, limpede, veti observa ca intr-adevar aceasta se ascunde pe fundul apei, dar numai pentru citeva zeci de secunde. Ca un batracian ce se respecta, broasca nu poate “respira” numai prin intermediul pielii, ci este necesara inhalarea periodica de aer atmosferic, care suplineste schimburile de gaze de la nivelul tegumentului. Lipsa de oxigen o va face sa incerce din ce in ce mai insistent sa se indrepte spre suprafata apei. Dar tocmai aceste smuciri atrag pestii, mai ales exemplarele recalcitrante si suspicioase.

Dupa un timp broasca moare asfixiata, pur si simplu se ineaca (nu duceti experimentul pina la capat sub ochii dvs. daca sinteti o fire mai sensibila, s-ar putea sa nu mai folositi o astfel de momeala niciodata!), necesitind inlocuirea frecventa. Unii pescari ii jupoaie inainte de lansare portiuni din piele pentru a favoriza raspindirea mirosului, dar chinuirea lor suplimentara nu se justifica.

O putem folosi ca momeala in plina zi, rezultatele spre seara sint ceva mai modeste, mai ales ca alergatura dupa broaste pe malul baltii in amurg devine de-a dreptul obositoare, chiar sinucidere curata dupa aparitia tintarilor. Este ideala pentru pescuitul la somn, clean si alte specii de pesti rapitori.